30 Mai
Dincolo de sfârşit
[youtube_video]og3qc9503E4[/youtube_video]
rezumat
Ca tânăr o ignori. Știi că există, dar nu te preocupă realitatea ei. Dar, din când în când, o întâlnești… Atunci când îți ia un bunic, un vecin sau un prieten. E inevitabila moarte!
Dintotdeauna oamenii au căutat o soluție la problema morții. Cercetătorii încearcă să o învingă prelungind cât mai mult viața, filosofii au inventat sufletul nemuritor, dar viața fără de moarte rămâne un termen din povești. Sau? În cadrul penultimei seri din Săptâmâna de Rugăciune a Tineretului discutăm despre cât de relevante sunt pentru noi astăzi cuvintele lui Isus: „Eu sunt Învierea și Viața”
idei şi comentarii [18]
comentează
Eu trăiesc veşnic, de asta nu îmi fac probleme, ştiu povestea dinainte 🙂
esti cumva nemuritor?
m-am născut să trăiesc veşnic 🙂
De ce nu se discuta probleme reale din viata tinerilor. De ce se joaca teatru cu scenarii scrise in mintea noastra si organizate frumos in sertare niste raspunsuri de tip sablon ce sunt moarte prin ele insele. Fundamentalismul religios este tot ce ne-a ramas?
Salut, Claudiu!
Propune tu un subiect de discuție pornind de la o „problemă reală”…
Trebuie sa stim exact ce ne propunem, ce vrem sa fim, ce ne dorim a sti: realitatea ori iluzii. Daca vrem sa fim realitate atunci sa ne ancoram adanc in ea.
Prima dezbatere pe care am urmarit-o a fost cea despre plecarile tinerilor din biserica si am fost surprins sa observ lipsa unei perspective, unei analize corecte. Unii spun ca nu sunt programe, altii spun despre cei plecati ca ar avea o mare lipsa de spiritualitate etc. Dar nimeni nu vrea sa recunoasca faptul ca biserica este rupta de realitate.
Oare nu se simte faptul ca ni se impune ceea „ce trebuie” sa credem? Ca sunt promovati oamenii cu inclinatie fundamentalista, cei ce vad in OZN-uri lucrari ale Satanei?
Mi-ar placea o discutie despre obiectivul Bisericii in general (nu neaparat AZS) in lumea contemporana. Sa discutam in mod clar ce si-ar dori oamenii sa reprezinte biserica in viata lor.
Sunt atat de multe subiecte ce pot fi abordate… Unde se poate plasa un tanar om de stiinta in cadrul bisericii AZS si nu ma refer doar la medici ci la bio-chimisti, fizicieni etc. Exista un loc si pentru acestia? Este biserica astazi nevoita sa recurga la superstitii din evul mediu pentru a supravietui? Trebuie un tanar adventist sa aleaga intre a fi crestin si om de stiinta? De fapt ce inseamna sa fii crestin? Sau ce inseamna sa fii Crestin de ziua a Saptea? Ce reprezinta aceasta zi a sapte-a pentru noi? Cand ne vom pune probleme reale cu privire la ceea ce credem? Ne este teama ca ne vom pierde identitatea? Identitatea de tip medievala?
Ştiinţa e cam tânără, nu sunt destule informaţii şi metode pentru a crea un echilibru între religie şi ştiinţă. Dezechilibre se pot crea, echilibre mai greu.
Religia îţi aduce aminte de origini, de chipul real al omului, cum este şi cum ar trebui să fie.
fiecare om ar trebui să înveţe să fie om între oameni, să ştie să respecte pe alţii indiferent de meserie, cultură sau păreri şi să ţină capul sus indiferent de anturaje şi situaţiile dificile din viaţă prin care cei mai mulţi oameni trec. Şi să mai ţinem cont şi de situaţia din Romania, fie că e economică, socială sau de altă natură.
E simplu, ne-a arătat Isus ce şi cum, problema e la oameni că nu au învăţat şi se lasă influenţaţi de neprihăniri false, egoism, mândrie şi fariseism.
De asta pleacă tot mai mulţi din biserică, am avut şi eu experienţe neplăcute cu biserica, oameni , şi mie îmi joacă viaţa feste, nici mie nu îmi e uşor totdeauna, dar nu mă las şi nu plec din biserică indiferent cum ar fi…
Am pe Dumnezeu cu mine şi mă ajută de fiecare dată, nu totdeauna pe loc, mai tre să am şi eu răbdare şi să îmi fac şi eu treaba şi n-am identitate medievală.
Este loc şi pentru oameni de ştiinţă ca tine, doar că e bine să nu fii singur, să mai fie alţii ca tine care se pricep, nu toţi ne pricepem.
Claudiu, sunt și eu conștient de problemele despre care vorbești dar încerc să înțeleg mecanismele din spatele lor. Nu aș zice că biserica este ruptă de realitate, dar are dificultăți în a o percepe. Biserica formează o subcultură care tinde să se miște în ritmul ei, să imprime valorile proprii, etc. Oricum, asta nu înseamnă că eu trebuie să-mi pun lacăt pe creier și să mă conformez trendului.
Am reținut subiectul propus de tine cu privire la locul bisericii în lumea contemporană și îl vom aborda într-una din ocazii. Da, și putem discuta și despre locul unui om de știință în biserică, dar mă tem că răspunsurile nu te vor mulțumi. Poate nici pe mine…
N-am înțeles la ce superstiții te refereai….
Cred că întrebări cu privire la credința noastră ne punem și ca biserică mondială. De fapt, și Biblia ne recomandă să ne verificăm credința.
Mulțumesc pentru întrebări și m-aș fi bucurat să le fi pus și în timpul emisiunii pe chat. Din păcate, acolo cred că n-ai avut o atitudine tocmai potrivită și mai mult ai reușit să creezi o atmosferă negativă.
Aștept să mai vorbim pe îndelete și scuze că am răspuns așa târziu…
Daca am fost mai mult sau mai putin „rapciugos” pe forum este pentru a starni interesul de a scoate capul din nisip. Unora insa le place sa vada cu urechile si sa auda cu mainile.
Atmosfera negativa nu s-a datorat atitudinii mele ci de raspunsul acordat atitudinii mele. Inconsecventa aplicarii teoriei in practica s-a putut demonstra chiar si la numai cateva secunde dupa ce se discuta despre „a fi spiritual”, un termen caruia nu-i gasesc niciunde utilitatea si nici rostul.
Acolo nu era forum ci chat… Care e pentru a pune întrebări, nu pentru a devia discuția…
Eu cred că ești un om deștept, dar nu cred că a contrazice e metoda de a stârni scoaterea capului din nisip.
Intr-adevar, era chat. Bine ca nu-i video-chat, pentru ca am vazut ca discutiile despre fete, filme, ori baieti nu deranjeaza prea mult 🙂
Clau, tu cum zici că e mai bine, spiritual şi politically corect sau să poţi fii aproape de alţii, să ştii să te bucuri cu ei indiferent cine sunt , cu ce se ocupă şi de unde vin?
N-am inteles unde bati…
Aş bate clopotele dar degeaba ca nu sunt.. Cum ţi-ar palce să fie biseirica, cum ţi-o imaginezi ?
@Claudiu: deranjează și discuțiile despre fete/filme/băieți și tot încerc să-i conving pe colaboratorii mei să ia taurul de coarne; apropo, am apreciat non-beligeranța ta de la ultima emisiune
@Dragos
Biserica mi-ar placea sa fie libera.
@Erik
Eram in armistitiu ori in „no fly zone” impus de catre aliati. 🙂 Orice program care se adreseaza tinerilor trebuie sa aiba o componenta „hormonica”. Stim foarte bine cum suntem impresurati de pumnalele primilor muguri de pasiune ai dragostei.
Pentru mine a face parte dintr-o biserica nu mai inseamna (din pacate) prea mult. M-ar interesa un grup ce vede viata prin alti ochelari decat cei de cal. Imi place sa privesc in stanga si in dreapta la probleme esentiale ale momentului in care traim. Viata e prea scurta pentru ca sa o traiesc intr-un fel ipocrit si vreau sa ma bucur de libertate. Libertate de a avea intrebari, temeri, dileme, contradictii, liber de a vedea existenta prin ochii mei, incercata de mine, testata prin puterile mele de intelegere.
Nu-mi plac clieseele, nu-mi plac scenariile servite, nu-mi plac intrebarile ce au raspunsuri imediat sub acestea (vezi „lectiunea”). Imi place sa explorez cu propria-mi minte chiar daca voi ajunge la aceleasi concluzii. In definitiv, asta ar insemna un inceput de libertate.
Da, și pentru mine libertatea e foarte importantă, dacă nu cea mai importantă.
Fii tu liber şi nu te închide,
câteodată n-are rost te chinui să îi eliberezi pe alţii, sunt lucruri care nu le poţi descuia, e treaba lor dacă ei vor să trăiască aşa.